O erupție vulcanică din secolul XIII și legătura cu Ciuma Neagră
Un nou studiu științific sugerează că o erupție vulcanică din secolul XIII ar fi putut declanșa o serie de schimbări de mediu care au contribuit la răspândirea Ciumei Negre în Europa, cu mai mult de un secol mai târziu.
Detalii despre erupția de la Samalas
Cercetătorii au publicat rezultatele în revista Communications Earth & Environment, examinând înregistrările climatice istorice și datele din sedimente. Ei au concluzionat că erupția de la Samalas din 1257, Indonezia, a provocat ani de răcire extremă, eșecuri agricole și schimbări majore ale populației în Eurasia.
Impactul asupra populației și mediului
Studiul susține că aceste condiții destabilizatoare au creat un mediu propice pentru extinderea populațiilor de rozătoare purtătoare de ciumă, care au alimentat ulterior răspândirea bolii. Erupția a eliberat cantități uriașe de cenușă și aerosoli în atmosferă, provocând o scădere masivă a temperaturilor globale.
Perioada de răcire intensă a dus la eșecuri repetate ale recoltelor, foamete și schimbări majore în populațiile de animale sălbatice și oameni.
Relația dintre climat și răspândirea ciumei
Ciuma Neagră este considerată a fi fost transmisă oamenilor prin purici transportați de șoareci. Presiunile climatice au determinat societățile să se bazeze mai mult pe rutele comerciale pe distanțe lungi, crescând astfel oportunitățile de transmitere a ciumei între regiunile conectate.
Concluzie
Cercetătorii subliniază că erupția nu a cauzat direct Ciuma Neagră, dar a creat condiții de mediu care au făcut posibilă și mai severă apariția ulterioară a epidemiei. Ciuma Neagră a devastat Europa în mijlocul anilor 1300, cu estimări ale deceselor între 25 și 50 de milioane de oameni.
